Et voila!

Eva Maria, nascuta pe 30 septembrie 2011 la Spitalul Universitar de Urgenta din Bucuresti la ora 11.45 a.m., 3700 g, 49 cm, 3 cm de par negru ("bebe cu peruca"), Apgar 9 la 1 minut, Apgar 10 la 5 minute - cezariana cu anestezie generala:

Maine

Da, maine, 30 septembrie, ne intalnim. Azi am fost echilibrata, mi-am facut de lucru cu tot felul de maruntisuri, imi racai curajul de pe margini si stiu ca o sa o facem si pe asta. Maine pe vremea asta o sa avem un bebe nou nout, cateii sunt deja la mama, iar azi am primit o multime de bunatati de la Raluca, sora lui Ciuly. De abia astept sa treaca ziua de maine si sa ne vedem de viata asta noua!

Pentru ca (teoretic) mai e putin...

...iar mie mi-e in continuare foarte frica de nastere, am hotarat sa fac o lista cu chestiile pe care de abia astept sa le fac dupa ce se naste pitica (exceptandu-le pe cele strict legate de ea, pentru ca de abia astept sa fim in trei, se intelege):

1. oricat de grasa eram inainte, de abia astept formele de atunci, sa imi vad si eu varful picioarelor, sa nu imi mai vad balonul asta urias si plin de vergeturi primul lucru cand ma trezesc de dimineata.
2. sa respir normal, sa inghit normal, sa diger normal.
3. sa ma pot misca normal, nici nu mai stiu cum e. sa merg sa inot, sa ma plimb prin magazine ca sa-mi iau haine, nu ca sa ma misc ca-i bine pentru sarcina si in aer liber nu pot respira, pentru ca nu-i conditionat!
4. sa ma mai relaxez, sa nu mai imi treaca prin cap la fiecare 10 minute ca o sa mor
5. sa fac sex, sex, sex, ca nici nu mai tin minte ce e aia (protejat, se intelege, cred ca o sa vorbesc cu dr. B sa gasesc ceva de protectie pe termen mai lung decat prezervativele)
6. sa reluam roadtrip-urile, sa mergem la Bran, la mare, in Germania, in trei, in cinci (sa nu uitam de cei 2 catzei, nu?), nu conteaza, doar sa iesim odata din casa!
7. vin! mancare buna si cruda! o, daaaa...
8. am mai zis de sex, nu?

Egoist, pentru ca daca eu o sa fiu bine, toata lumea din jurul meu o sa fie bine...

Lili Marlene

Pe Katza am crescut-o in burta cu Lili Marlene, reactioneaza acum ceas atunci cand i-o cant sau i-o pun pe YouTube (culmea, varianta veche, a lui Lale Andersen, care e mai marsaluitoare decat a lui Marlene Dietrich). Vati would be so proud! Sunt curioasa cum va reactiona la ea odata ajunsa "pe partea astalalta" a burtii. Zur Erinnerung, below!

Recapitulare de septembrie

...pentru ca am fost admonestata pentru faptul ca tocmai acum, cand se impute treaba, nu am mai scris nimic.
Pana la jumatatea lunii am cam dat bezmetica din toate membrele, ca un gandac intors cu burta in sus. Am descoperit problema cu zaharul, care, din fericire, s-a rezolvat temporar doar cu dieta (adica nu a mai fost necesar sa imi injectez insulina). Pe chestia asta am mancat doar te miri ce, branza de vaci, branza Fagaras, cas si iarba, de am slabit vreo 2-3 kile, ceea ce duce totalul kilelor acumulate in aproape 9 luni de sarcina la formidabila cifra de 4. Incredibil. Katze cantareste sigur cam tot pe atat, plus angaralele ce-o insotesc inca o data pe atat, o sa ies mai slaba din sarcina decat am intrat.
Dupaia a trebuit sa constat cu amaraciune ca iar mi s-au intors atacurile de anxietate. Mi se sufla din offsaid ca e normal in ultima luna, dar eu am stomacul facut ghem 24 din 24, si din cand in cand raman fara aer, moarta de frica.
Dr. B. a hotarat ca, in conditiile greutatii, miopiei, diabetului si (mai nou) al tensiunii usor crescute, copilul va trebui scos (ce nu-mi place cuvantul asta!) prin cezariana, fapt generator de tot soiul de scenarii apocaliptice in mintea mea odihnita si hiperactiva. Incerc sa-mi spun de 100 de ori pe zi ca e rutina-rutina-rutina, si n-o sa mor-mor-mor, dar piticul de pe creier e posomorat si n-are chef de autostimulare.
Reality-check-uri au fost doua: primul, in al doilea weekend al lui septembrie, cand dr. B. mi-a zis sa ma internez totusi o zi-doua in spital, avand in vedere durerile de burta care nu ma mai lasau, chit ca la 2 controale totul arata normal. Am stat, deci, la spital, si a fost nasol, dar, din fericire, n-aveam nimic mai mult decat niste penibile gaze, care faceau concurenta presiunii restului chestiilor de la mine din burta si nu ma lasau sa stau pe nici o parte decat pe spate.
Cel de-al doilea reality check a venit acum 2 zile, cand Luiza a nascut pe nepusa masa, cu o luna mai devreme, ceea ce a transformat toata aventura asta in trei (gravide) intr-o treaba cat se poate de palpabila, nu doar teoretica si in capul meu. Era chiar in ziua in care Ciuly a hotarat sa luam totusi patutul de la IKEA, sa fie acolo. Iar Alexa a fugit si ea, intr-un suflet, tot intr-acolo sa si-l cumpere, imediat ce a auzit de Luiza. Fetele-s bine acum, iar Ciuly s-a dus cu proaspatul tata la targul de bebelushi, sa ia carucior fetii noastre. Care, dupa cum se vede, se va naste bine si la termen, adica cel mai devreme la sfarsitul saptamanii viitoare, si mai probabil insa, dupa 1 octombrie.

Parti bune

Stiu, am tot zis ca nu imi place sa fiu insarcinata, ca mi-au luat alienii corpul si fac tot felul de experimente pe el, dar cateva chestii au fost misto. Eva, Suesste, tu n-ai nicio vina, ma-ta-i nebuna. Prima chestie misto: factorul egalizator al burtii. Nu mai sunt grasa, sunt gravida. O sa redevin grasa cat de curand, dupa care, Doamne ajuta, o sa incerc sa slabesc in ritmul in care slabesc si celelalte foste gravide. Ce o sa ma fac fara burtoi? O sa ma mai pot freca pe burta fara sa am un bebe in ea fara sa zica lumea ca a innebunit grasa? A doua chestie misto: pe alocuri, am reusit sa lay back and relax. Am putut sa ma miortai, desi lumea mi-a cam luat-o in nume de rau, mai ales astia apropiati, despre care aveam o cu totul alta parere. Mi s-a spus ca-s puturoasa, ca sufar de mania persecutiei (sora cu paranoia) si ca-s de un egoism de nedescris...

Dang!

Mi-a iesit foarte prost glicemia (mai ales dupa testul de intoleranta la glucoza), trebuie sa ma vada un diabetolog. Nu putea sa mearga totul bine pana la capat, nu?